The Eaglehawk Neck

Situată în sudul Tasmaniei, limba de pământ care leagă două insule este celebră din două motive. Primul ar fi acela ca Eaglehawk Neck este cel mai elocvent exemplu al unui fenomen geologic extrem de rar întîlnit, acela al aspectului de dale pe care îl capătă solul în urma eroziunii și a fragmentării rocilor sub acțiunea plăcilor tectonice. Practic, solul arată ca și cum ar fi format din zeci sau sute de dale cu forme geometrice perfecte, asemenea pavajului artificial. Un alt motiv este acela că de Eaglehawk Neck se leagă povestea macabra a primei închisori păzită de câini uriași, înfometați înadins pentru a deveni cât mai fioroși. Limba de pământ era singurul loc prin care deținuții britanici ai temutei închisori din așezarea tasmaniană Porth Arthur puteau traversa către libertate. Era nevoie ca deținuții să străbată o lungime de circa 400 de metri pe istmul lat de nu mai mult de 30 de metri pentru a scăpa. Trebuiau, însă, să străbată un loc în care, alături de gărzi înarmate, se aflau 9 câini extrem de fioroși care fuseseră legați cu lanțuri lungi, la distanțe egale unul față de celălalt, astfel încât să nu se poată atinge unul pe altul, dar să poată înșfăca pe oricine ar fi încercat să treacă printre ei. Orice deținut s-ar fi aflat expus permanent, într-o astfel de situație, la bunul plac a doi dintre cerberii închisorii. În plus, legenda apelor infestate de rechini îi împiedică pe prizonieri să se aventureze în apele oceanului. În întreaga istorie a locului de detenție, doar trei deținuți au reușit să evadeze ( Martin Cash, Lawrence Kavanagh și George Jones), eveniment care a avut loc în anul 1842. Deși au fost capturați după câteva luni, iar George Jones a fost spânzurat, deținuții au continuat să încerce să evadeze iar, singurul care a reușit această performanță fiind același Martin Cash.