Petele Solare

Dintre toate fenomenele solare, petele par a fi cel mai remarcabil mod de activitate solară. Acestea sunt ușor de pus în evidență și au fost observate din timpuri străvechi . O pată solară este o formațiune de culoare întunecată care apare printre granulele fotosferice . La început ea apare ca un por care se dezvoltă și poate să dureze câteva săptamâni.

Culoarea închisa a petei se datorează faptului că există un efect de contrast între stralucirea normală a fotosferei și strălucirea petelor care au o temperatură mai scăzută (aproximativ 4230 grade Celsius). Dimensiunile, aspectul și poziția petelor solare sunt variabile în timp. O pată obișnuită are diametrul de circa 7.000-15.000 km, dar uneori pot ajunge la până la 50.000 km, iar în cazuri excepționale pot avea diametre mult mai mari (cea mai mare pată a fost observată în 1947, ea având diametrul de 230.000 km ).

Pentru a le putea vedea cu ochiul liber (cu măsurile de protecție corespunzatoare) diametrul lor trebuie să fie de cel puțin 40.000 km - probabil că despre astfel de pete se vorbește în cronicile medievale. Pentru comparație să menționam că diametrul Pamântului este de 12.740 km!

Din observarea petelor solare s-a constatat ca Soarele se roteste în jurul unei axe care trece prin centrul său. Sensul acestei rotații, văzută de pe Pamânt, este de la stânga la dreapta observatorului, adică de la est spre vest. Totodata s-a determinat că viteza de rotație scade de la ecuator spre poli, astfel încât perioada de rotație este de 27 de zile la ecuator , respectiv de 34 de zile la poli.

Din studii statistice s-a constatat că activitatea petelor solare, adică numarul lor și suprafața ocupată de ele variază ciclic, cu o perioadă de 11 ani - 1979 a fost un an cu activitate maximă, în 7 ani scade la minim, după care în 4 ani s-a atins iar un maxim în anul 1990). Această periodicitate se numeste ciclul activității solare și este foarte importantă deoarece odată cu variația petelor solare au loc și alte variații în modul de manifestare a activitații solare. Anul 1998 este un an în care activitatea solară se intensifică, îndreptându-ne către un maxim care a atins în anul 2001.

Măsuratorile spectroscopice au arătat că în petele solare exista un câmp magnetic de circa 9.000 de ori mai intens decât cel al Pamântului. Petele solare se comportă ca polii unui imens magnet având polaritați opuse.